Arhanghelul Gabriel a fost trimis pe urmele Maicii Domnului, pe pământ, cu trei zile înainte de a-i veni sorocul să se petreacă de pe lume. Iar ea a primit cu mare bucurie vestea că avea să se mute curând în Împărăția Domnului, lângă Fiul ei. A mers pe Muntele Măslinilor și s-a rugat cu lacrimi de fericire, și-a curățat casa, și-a făcut patul și și-a anunțat toate rubedeniile și pe creștinii care o înconjurau cu dragoste.

Scrierile biblice spun că apostolii Petru și Pavel au fost lângă ea când și-a dat ultima suflare, împăcată și fericită, pe patul casei unde fusese mereu ocrotită de oameni cu credință.

Și îndată ochii orbilor s-au luminat și auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat și tot felul de patimă și de boală lesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieșire și ceilalți Apostoli; unii au ridicat patul, alții mergeau înainte cu făclii și cu cântări, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit și îngerii cântând și văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească.

Pe urmele Maicii Domnului, o viață sortită credinței

Scrierile biblice se opresc prea puțin asupra vieții Mariei. Știm foarte puține lucruri despre copilăria sa și la fel de puține despre viața ei, după ridicarea la ceruri a lui Iisus. Apostolul Luca scria că micuța Maria a fost un dar de la Dumnezeu și i-a fost trimisă unei femei la bătrânețe, când nici ea, nici soțul ei, Ioachim, nu mai sperau să aibă moștenitori. Dar Cel de sus le-a ascultat ruga și le-a încredințat o copilă care avea să devină mama Fiului Său printre oameni.

Nașterea ei nu a fost întâmplătoare, iar părinții, cunoscând misiunea cu care le fusese dăruită, au trimis-o încă de la vârsta de 3 ani să învețe în Templu. Maria era, așadar, una dintre cele mai citite și înțelepte femei din Ierusalimul acelor vremuri.

Nu este de mirare că ea s-a aflat în permanență printre apostoli, ajutând și sprijinindu-i cu sfaturi și vorbe bune, cu multă dragoste și răbdare. Chiar dacă Biblia o menționează în treacăt, din povestirile rămase despre viața apostolilor, Maica Domnului a fost întotdeauna o prezență discretă și respectată în preajma Mântuitorului.

Maica Domnului, încredințată Apostolului Ioan

Fecioara Maria apare rar în Cartea Sfântă. Dar episodul cel mai tulburător este cu siguranță cel în care mama îndurerată asistă la crucificarea fiului ei. Iubită și prețuită de Iisus, el se gândește în ultimele clipe de viață la siguranța mamei sale, știind că nu îi va fi deloc ușor să supraviețuiască prigoanei. Maica Domnului se afla lângă cruce, alături fiind și Apostolul Ioan, rugându-se amândoi pentru sufletul lui Hristos. În acele momente, el i-a încredințat-o pe mama sa tânărului apostol care îi era cel mai apropiat, întocmai unui frate.

De altfel, din Biblie nu reiese că ar fi fost lângă cruce alți apostoli. Ioan este singurul menționat, urmându-l până la ultimul pas pe drumul Golgotei și stând la picioarele sale rugându-se. Iar în ultima clipă, Iisus i-a spus mamei sale: ”Femeie, iată pe fiul tău!”, iar lui Ioan i-a zis ”Iată pe mama ta!”

Se presupune că din acea zi Maica Domnului a fost luată în casa Apostolului Ioan unde a fost găzduită până la sfârșitul vieții. Ea a rămas alături de apostoli și de primii credincioși care se adunau pe ascuns să se roage și să discute despre învățăturile lui Iisus.

Între sacrificii și miracole

Viața Mariei a fost miraculoasă și dramatică. Nimic din ceea ce a trăit nu se înscria în tiparul unei vieți obișnuite pe care o duceau femeile evreice. A dat naștere unui prunc prin grația divină și multe fețe bisericești susțin că ea nu a fost niciodată cu adevărat soția lui Iosif, că ar fi rămas pură și virgină, trăind în credință nestrămutată toată viața ei.

După nașterea lui Iisus în Bethleem, a fost nevoită să fugă în Egipt pentru a-i salva viața copilului ei. După ce prigoana împăratului Irod a încetat, se presupune că Maria și Iosif, cu micul Iisus s-au întors pe meleagurile Israelului, la Nazareth, probabil după anul 4 înainte de Hristos. Nici din această perioadă nu se cunosc prea multe informații, dar se știe că Fecioara Maria și-a urmat fiul tot timpul, mai ales în anii în care, tânăr profet fiind, propovăduia noua credință în satele sărace.

La moartea lui Iisus, ea se afla lângă cruce și Fiul ei a încredințat-o Apostolului Ioan. De ce nu se afla și Iosif, soțul ei, pe muntele Golgota, aceasta rămâne o mare enigmă a istoriei. De ce nu s-a întors Maria la Iosif, nici acest lucru nu se cunoaște. Se presupune că, o vreme, ea ar fi rămas la perferia Ierusalimului, lângă Apostolul Ioan, dar au îndurat cu greu prigoana romanilor și batjocura evreilor care nu vedeau cu ochi buni răspândirea creștinismului.